AGROMANIA

Cresterea ovinelor

 


"Examinatorul se apropie încet,pe neobservate de animal iar apoi printr-o miscare bruscă,întinde cârlibana prinzându-l de fluierul unuia din membrele posterioare.După abordare si imobilizare,oaia este condusă spre locul unde v-a avea loc examinarea tinută fiind de gambe si împinsă usor din spate către directia dorită."

 

"Oaia se contentionează dinspre partea stângă si v-a fi tinută de după gât,sau de coarne"

 

"Animalul se contentionează prin tinere cu mâna dreaptă de după gât,genunchiul drept al examinatoruluiv-a fi fixat pe spata stângă,iar cu palma stângă se cuprinde maxilarul inferior din dreptul buzelor,apoi cu podul cresterea ovinelorpalmei stângi se împinge capul oii usor în sus si în acelasi timp se trage îndărăt buza inferioară,cu ajutorul degetului mare se ridică buza superioară,punându-se în evidentă incisivii pentru a fii examinati"

   Atunci când se impune ca animalele să fie mobilizate un timp mai îndelungat,se pot folosi unele harnașamente.
Când lucrarea ce urmează a fii executată vizează întreg efectivul,se impune ca în apropierea padocurilor să se amenajeze un răscol(un culoar mai lung ,lat de 0,40 cm prin care oile trec pe rând; una după alta.)

 

 

TEHNICA APRECIERII  OVINELOR DUPĂ EXTERIOR

 

         Când se pune problema aprecierii animalelor după exterior trebuie parcurse 2 etape reprezentate de efectuarea unor examinări distincte şi anume:

 

APLOMBURILE LA OVINE
  La această specie aplomburile se apreciază ca fiind corecte,atunci când la animalul privit din faţă,membrele anterioare le acoperă pe cele posterioare iar,când privim din lateral,membrele din partea în care se priveşte le acoperă pe cele din partea opusă.
Defecte de aplomb:

Membre in O(jaretele mai depărtate unele de altele,iar extremităţile membrelor sunt mai apropiate)
Membre săbiate(datorate gambei mai lungi asociate cu un unghi de 45°al jaretului mai închis decât cel normal)
Membre campate(oasele gambei prea scurte iar jarelul mult deschis)
METODE DE APRECIERE A EXTERIORULUI LA OVINE

 

Metoda liberă:

    Această metodă este una subiectivă,practică şi expeditivă.În vederea examinării,animalele sunt aduse într-un padociar examinatorul se deplasează în jurul lor,le examinează,le observă şi le palpează pe diferite regiuni corporale.
Aprecierea începe cu examinarea stării de sănătate,urmărindu-se privirea,voiciunea şi mobilitatea mişcărilor,precum şi starea generală.se continuă cu examinarea amănunţită a conformaţiei corporale,a proporţionalităţii şi  armoniei regiunilor corporale specifice tipului productiv respectiv.
Observaţiile făcute se completează cu anliza cojocului de lânăşi a principalelor însuşiri calitative ale acestuia.

 

Metoda punctelor:
Această mtodă deşi este una mai obiectivă decât metoda liberă,se aplică mai rar la ovine ,fiind utilizată in special pt berbecii de reproducţie sau pt ovinele din nucleele de selecţie,precum şi pt cele propuse pt a fii înscrisă în Registrul genealogic al rasei.
Însuşirile ce urmează a fii examinate (în nr de 10) sunt înscrise într-un tabel de punctare.Pt fiecare însuşire ce a fost examinată se acordă note de la 1 la 5,care se îmulţesc cu nişte coeficienţi ce au valori între 1 şi 4.

Metoda dreptunghiurilor:
Această metodă constă în însemnarea într-un dreptunghi(care schematic prezintă corpul animalului)ale unor semne convenţionale dinainte stabilite şi care reprezintă principalele defecte ţi calităţi de exterior.

Metoda biometrică:

  Se bazează pe măsurarea directă pe animala diferitelor regiuni corporale şi vizează stabilirea în mod obiectiv a conformaţiei şi dezvoltării corporale.

                                 -lungimea trunchiului
-lărgimea pieptului
-lărgimea crupei la şold
-perimetrul toracic
-perimetrul fluierului
-greutatea corporală

                                           -lungimea frunţii
-lungimea şi grosimea 
coarnelor
-lungimea ureghilor
-lungimea şi grosimea gâtului
-înălţimea la spinare
-înălţimea la crupă
-înălţimea la baza cozii

 

Metoda fotografică

 

 

 

Tipurile  morfo-productive

La specia ovine se întâlnesc patru tipuri mofo-productive:

     Pe lângă aceste tipuri morfo-productive considerate ca fiind de bază,există și tipuri morfo-productive intermediare sau mixte:

   Caracteristicile acestui tip morfo productiv:
-dezvoltarea considerabilă a tegumentului ca organ producător de lână
-format corporal mezomorf
-talie mică
-trunghi potrivit de lung,adânc și larg
-osatură bine dezvoltată și rezistentă
-constituție robustă sau fină
-pielea elastică,densă,cu stratul demic bine dezvoltat,prezintă cute în regiunea gâtului
-lâna are extindere pronunțată atât pe corp cât și pe extremitați și e foarte deasă,fină și rezistentă
-usucul prezent in masa lânii e incolor,de calitate foarte bună și în cantitate apreciabilă
-fibrele de lână au finețe cuprinsă între 20-24µ,iar lungimea variază intre 6-9 cm
Sunt încadrate în acest tip morfo-productiv ovinele din grupa de rase Merinos

Caracteristicile acestui tip morfo productiv:
-format corporal brevinorf
-trunchi adânc cu dimensiuni de lungime și lărgime foarte pronunțatef
-forma trunchiului cilindrică cu vidul sternal redus
-spațiu mare între membre
-osatură subțire dar foarte rezistentă
-regiunile posterioare ale trunghiului bine dezvoltate
-Jigouri largi,globuroase și descinse
-pielea este fină,cu aspect buretos,fără cute
-lâna poate fi fină,semifină,semigroasă,groasă
-greutate corporală la categoriile adulte este mare
-precocitate accentuată,prolificitate ridicată
Din acest tip morfo-productiv reprezentative sunt rasele de oi englezești(Lincon,Romney marsh,Border-Leicester)

Caracteristicile acestui tip morfo productiv:
-format corporal dolicomorf
-vid substernal mare
-gât lung și subțire
-trunghi lung și mai puțin adânc
-jigouri slab dezvoltate
-membre înalte cu osatură fină dar rezistentă
-pielea subțire,elastică ,densă,fără pliuri cutanate
-lâna este în general semifină
-uger mare cu țesurt glandular abundent
-constituția robustă spre fină,cu aspect uscățiv
Reprezentative acestui tip morfo-productiv sunt rasele :Friză,Awassi și Lacaune
4.TIPUL MORFO-PRODUCTIV DE PIELICELE
Caracteristicile acestui tip morfo productiv:
-format corporal dolicomorf
-crupă îngustă,tețită
-coadă groasă cu depozit de grăsime de formă bilobată și mai rar triunghiulară la bază,iar vf cozii în formă de S
-capul are profil berbecat
-urechile lungi purtate aplecat
-trunchiul îngust cu aspect uscățiv
-tipul respirator
Reprezentativă pentru acest tip morfo-productiv este rasa Karakul.
5.TIPUL MORFO-PRODUCTIV MIXT
Cuprinde principalele forme care fac trecerea de la un tip la altul cum ar fi:
-lână fină-carne(Merinos de Palas;Polwarth,Merinolandschaf)
-carne-lână(Coridale,Ile de France)
-lână-carne-lapte-pielicele(Țurcană)
-lână semifină-lapte –carne(Țigaie)

Tipuri constituționale la ovine

La ovine se disting 4 tipuri constituționale:

-membre puternice cu articulații largi
-temperament vioi
-tip fiziologic digestiv
Acest tip constituțional e caracteristic  indivizilor aparținând raselor specializate pentru carne și a celor cu producții mixte.
2.CONSTITUȚIA GROSOLANĂ
Reprezintă o formă exagerată a celei robuste.
-schelet dezvoltat însă o rezistență redusă
-musculatura lipsită de tonus
-disproporție evidentă între regiunile corporale
-cap mare
-pielea groasă,densă,lipsită de elasticitate
-membre scurte
-aptitudin de reproducție șterse
-precocitate redusă
-temperament limfatic
-însușiri productive diminuate
3.CONSTITUȚIA FINĂ
-tip fiziologic rrespirator
-temperament vioi
-aspect uscățiv
-trunchiul este armonios
-schelet fin
-pielea suplă,elastică,săracă în țesut conjunctiv
-membre subțiri dar rezistente
Acest tip constituțional e caracteristic  oilor din tipul morfo-productiv de lână.
4.CONSTITUȚIA DEBILĂ
Reprezintă o exagerare în sens negativ a celei fine.
-scheletul slab dezvoltat
-masele musculare reduse
-producția piloasă suprafină
-temperament apatic
-rezistență organică și nivel productiv redus
-lâna are o extindere resusă comparativ cu media rasei
-lâna are o finețe exagerată și o rezistență scăzută
Animalele care prezintă acest tip constituțional vor fii înlăturate de la reproducție.

Aprecierea culorilor la ovine
Culori simple:

Ca particularitate la această culoare,la unii indivizi se pot întâlni pete de formă și mărimi diferite.După topografie și zona de apariție ale acestor pete pigmentate,oile poartă diferite denumiri:
-oacheșe(pete in jurul ochilor)întâlnite mai des la varietatea alba a raselor Țigaie și Țurcană
-buzate(petele pigmentate sunt dispuse în jurul botului)
-urecheate(urechile sunt pigmentate)
-stropite(cand jarul de pe cap și extremitățile membrelor este presărat cu pete pigmentate)

varietății negre ale raselor Țurcană.Karakul,Țigaie.
Ovinele din aceste varietăți prezintă această culoare atât pe întreg corpul cât și pe extremități.
Ca particularități :
-pleșcate(pata e situată pe ceafă)
-codalbe(când vf cozii este alb)
Culoarea neagra este mai intensă pana la o anumită varstă când începe un proces progresiv de depigmentare,care e observat prima data la vf șuvițelor când lâna capătă o nuanță roșcată.Ulterior ca urmare a creșterii nr de fire negre depigmentate,roba capătă un aspect roșcat-cenușiu cu nuanțe:-Seină(la oile de peste 4 ani)
-Laie(la oile ce nu depășesc 4 ani)

                                        -poate avea nuanțe diferite:-cafeniu deschis
                                                                                   - arămiu
                                                                                    -arămiu deschis
                                                                                     -ciocolatiu
                                                                                     -cafea cu lapte
                                                                                     -auriu deschis
                                                                                     -dif.nuanțe de bej
Culoarea cafenie dispusă pe întreg corpul se întâlnește doar la animalele tinere,deoarece odată cu înaintarea în varstă,concomitent cu apariția firelor albe începe procesul de depigmentare,învelișul pilos capătă diferite nuanțe diferite uneori devenind chiar alb însa jarul de pe extremități rămâne de culoare cafenie.

Culori compuse:

negre,precum şi intensitatea  şi gradul de acoperire a fibrei de lână cu pigmenţi specifici culorilor respective.Există 3 tipuri :
-brumăriu deschis(firele albe detin mai bine de 70%din total)
-brumăriu normal(firele albe sunt în nr mai redus,iar cele negre sunt intens pigmentate)
-brumăriu închis(aprox.25%din fibre sunt albe)

 

 

 

Marcarea ovinelor

   Constitue o lucrare tehnică ce are ca principal scop
Individualizarea efectivelor care constă în acordarea unui nr matricol ce servește la înregistrarea individului în toate evidențele de producție și de selecție.
Cerințe pentru realizarea unei marcări corecte și durabile:

Marcarea provizorie:-este utilizată imediat după fătare și constă în legarea la gîtul mielului a unui medalion,sau a unei plăcuțe,pe carebau fost în prealabil înscrise pe o față nr matricol al mamei,iar pe cealaltă nr de ordine al mielului în registrul de monte și fătări din campania respectivă.Mai poate fi practicată și înscrierea cu "Ovisemn"a unor nr și însemne dinainte stabilite.
Marcarea definitivă:-se execută în primele 3 zile de viață și constă în aplicarea unui nr matricol pe urechea stângă prin tatuaj și a unei crotalii pe cea dreaptă,iar la înțărcare se aplică același nr matricol prin tatuare la pliul iei,însă pe partea dreaptă.
Marcarea definitivă se face prin diferite procedee:
-crotaliere
-tatuare
-preducit

Crotalierea:crotaliile aplicate pot fii confecționate din diferite materiale,însă după normele europene toate tipurile de crotalii sunt din material plastic.
Crotalia se aplică pe amrginea posterioară a urechii,cam la 1/3 de la inserția acesteia.Perforarea pavilionului urechii se face cu un clește special,iar zona aleasă va fii între venele auriculare.Pentru aceasta ,înainte de perforare se fixează locul și se ține urechea cu mâna stângă iar cu ceea dreaptăse strânge cleștele până se produce perforarea.
Crotaliile de  identificare a ovinelor și caprinelor se aplică pe urechea animalului și poartă un cod de înregistrare unic.
Crotalia trebuie aplicată într-o poziție  care este ușor vizibilă de la distamță.
Crotalia tb să poarte înscripționate urmatoarele elemente:

Crotalia tb să  îndeplinească următoarele condiții:

Tatuajul:este procedeul cel mai indicat și mai sigur de marcare al ovinelor însă prezintă dezavantajul că poate fi aplicat numai la rasele cu pielea depigmentată.
Ordinea succesivă a operațiilor este următoarea:

Preducitul:e un procedeu mai rar întâlnit la ovine și constă în crestarea urechii pe margine,însă când este folosit are ca principal scop marcarea de clasă sau de generație,utilizându-se în acest scop o cheie de preducit cu ajutorul căreia se poate forma și nr dorit.

 

 

 

 

Determinarea vârstei la ovine
Prezină o importanță deosebită deoarece vârsta este legată de productivitate.
Vârsta se poate determina dupa:

Determinarea vârstei prin examinarea dentiției
Se face apreciind forma,mărimea și gradul de tocire a incisivilor.
Modificarea dentiției se desfășoară în mai multe etape sau perioade:
Prima perioadă(de la naștere până la 14-18 luni)
-erup incisivii de lapte și tocirea parțială a acestora
-erup premolarii de lapte și înlocuirea lor cu cei permanenți
-Erup esalonat molarii: primul molar la 3luni
al doilea molar la 9 luni
al treilea molar la 18 luni
Formula dentiției de lapte:
m  pm   i    i pm m
           
A doua perioadă(de la18 luni la paroximativ 4 ani)este perioasa în care  are loc atât înlocuirea incisivilor de lapte cât şi tocirea parţială a acestora.
-între 14-16 luni erup cleştii permanenţi
-între 18-22 lunide o parte şi alta a cleştilor apar primii mijlocaşi
-între 22-35 luni apar secunzii mijlocaşi
-între 36-45 luni erup ultimii dinţi permanenţi  şi anume lăturaşii
La vârsta de 4 ani oaia are gura încheiată.
Formula dentiţiei permanente:
m     pm    i     i     pm   m
                                     

Perioada a treia:durează de la 4 ani până la sfârşitul vieţii
-la 5 ani lăturaşii sunt foarte puţin tociţi iar cleştii nivelaţi
-la 6 ani apar spaţii între dinţi incisivii au deja culoarea galbenă
-la 7 ani între cleşti apare o distanţiere de forma literei V denumită strungăreaţă
-la 8 ani apar spaţii mai mari între incisivi ,unii cad,dentiţia e foarte tocită şi este denumită "gură de babană"

Share