Cultivarea rapitei
Rapiţa (Brassica napus L.) face parte din familia plantelor crucifere (Brassicaceae). La flori se formează păstăi de 5-10 cm cu seminţe de forma rotunda, de culoare negru-albăstrui pana la maro-albăstrui, care au o greutate la 1000 de seminţe intre 3,5 si 6,5 g. Intre începutul perioadei de înflorire si maturitate este o distanta de 70 zile.
Cantitatea de ulei extrasa depinde de producţia de seminţe pe hectar, precum si de conţinutul de ulei al seminţelor. Acesta este corelat negativ in relaţie cu continuul de albumina.
Continuul de ulei al seminţelor de rapiţa de iarna este de 39-43% de masa (valoare specifica: 42% de masa), respectiv in cazul rapiţei de vara este de 38-40% de masa.
In cazul plantelor crucifere, conţinutul ridicat de acid erucic (efect nociv asupra sănătăţii, limitare in utilizare) si glucozinolati (efect nociv asupra sănătăţii, mărire a glandei tiroide) a fost eliminat in mare proporţie prin cultura in cazul soiurilor de rapiţa 00, in schimb s-a obţinut un conţinut mai mare de acid al uleiului. Intre timp au apărut pe piaţă soiuri de rapiţă (de vara) High-Oleic, cu conţinut de acid al uleiului de peste 70% de masa. Pt. aceştia insa nu exista experimente de lunga durata.
Rapiţa de iarna constituie in unităţile cerealiere un important fruct –frunza, datorita valorii sale deosebite de antefruct. Pe plan mondial cererea de uleiuri de plante creste simţitor. Pentru a se cultiva economic rapiţa in viitor , fără premii de suprafaţa, este necesara o creştere a rentabilităţii. Acest lucru necesita optimizarea condiţiilor de însămânţa re pana la introducerea ingenioasa a tuturor mijloacelor de producţie pentru a atinge un nivel tehnic înalt de producţie.
1. Zona cultivării
Rapiţa necesita un pământ reavăn. Terenurile cu pământ galben moi sunt propice pentru cultivare. Atât terenurile grele , cat si terenurile nisipoase bogate in humus cu o bună alimentare nutritivă , împreună cu precipitaţii suficiente duc la câştiguri sigure.
Nu se pretează:
- terenuri puternic lutifere cu mare înclinaţie la păstrare de umiditate. Pe lângă problemele cu structura solului si pregătirea însămânţării mai apar in aceste locuri foarte des probleme de supravieţuire pe timp de iarna.
- Soluri extrem de uşoare si drepte. Insuficienta precipitaţiilor face cultura nesigura.
- Soluri cu muşchi, unde exista pericol de îngheţ târziu. Se vor lua in considerare îngheţul, plesnirea tulpinei si distrugerea florii prin îngheţ.
2. Clima
Toamna trebuie sa asigure încă după asolament un timp suficient de vegetaţie, aşa încât plantele să poată intra in perioada de iarna intr-un stadiu de rozeta puternic. Pentru un randament mai ridicat ar trebui ca la sfârşitul vegetaţiei rozeta frunzei sa aibă cel puţin 6-8 frunze si o rădăcina principala groasa de 8 mm si adâncă de 20 cm. Rapiţa deţine o slaba rezistenta contra îngheţului, care ajunge la -15 pana la -20 º C la un sol fără zăpada. La un sol care este protejat cu un strat de zăpada, atunci ea poate suporta si temperaturi mai scăzute. De aceea regiunile unde temperaturile sunt scăzute fără zăpada prezintă un risc.
Deja introducerea creşterii in lungime înainte de venirea iernii măreşte enorm pericolul îngheţului. De aceea toate masurile agricole nu trebuie luate toamna, deoarece plantele nu îşi iau punctul de vegetaţie din sol.
3. Asolament
Rapiţa nu este auto-compatibilă. Pentru o mare parte din rapiţa este valabila o valoare de 25 %, care altfel ar lua presiunea dăunătorilor de asolament. La cultivarea de durata a cruciferelor ca si fructe intermediare apare pericolul apariţiei herniei de rădăcina de varza. Daca in asolament sunt floarea-soarelui, atunci creste pericolul cazurilor de cancer. Din cauza apariţiei nematozilor de ridiche se ia in calculul valorii si aceste ridichi.
Printre tipurile de cereale , orzul de toamna este asolamentul cel mai indicat , deoarece creşterea cerealelor căzute poate fi garantata cel mai bine. La un management bun al păioaselor se potrivesc de asemenea si restul celorlalte tipuri de cereale. Chiar si rapiţa se numără printre multele plante de cultura care sunt adecvate asolamentului. Ea lasă solului din cauza rădăcinii intensive si a umbrei un stadiu excepţional de afinare. In asolamente strâmte de cereale ea opreşte lanţul de infecţii din cauza diferitelor ciuperci. Fata de ordinea proprie a grâului pentru rapiţa de calculează pentru următorul grâu de iarna beneficii de costuri si câştig de aproape 130-150 euro / ha.
Sămânţa fina a rapiţei este de fapt foarte propice la germinare, dar prezintă o propulsie slabă. De aceea pentru o cultivare de succes este necesar un strat întins la sămânţa , intr-un teren însămânţa t suficient de umed. O prelucrare intensă de mirişte după recolta de asolament este favorabila, tocmai pentru a influenta creşterea cerealelor căzute. Cu cât asolamentul lasă mai multe paie, cu atât mai adânc trebuie sa aibă loc paşii de munca in prelucrare.
Arătura normala executata la adâncimea la care sa nu se scoate bulgari, de obicei la 18-20 cm, după pajişti si 20-22 cm după trifoi.
a. Discuirea imediat după arat cat încă solul este reavăn.
b. Pregătirea patului germinativ prin lucrări repetate cu grapa cu discuri. Ultima lucrare se face la adâncimea de semănat si perpendicular pe direcţia de executare a semănatului.
c. Folosirea tăvălugului inelar, înainte sau după semănat. Lucrarea este facultativa, dar utila îndeosebi in toamnele secetoase si pe soluri argiloase.
4.Sămânţa si semănatul
Sămânţa, ca si soiul utilizat, constituie un factor biologic deosebit de important pentru eficienta cultivării rapiţei. De fapt, sămânţa cuprinde in embrionul ei toate însuşirile valoroase ale soiului. In plus, sămânţa trebuie sa îndeplinească o serie de alte însuşiri, care odată îndeplinite, au ca scop o răsărire in câmp uniforma si rapida, obţinerea unor plante viguroase, sănătoase, cu înrădăcinare profunda.
Sămânţa de rapiţa pentru semănat trebuie sa fie proaspătă, din anul însămânţării, cu puritate de cel puţin 98% si capacitate de germinaţie de cel puţin 85% si cu MMB cat mai mare. După trei ani sămânţa de rapiţa îşi pierde facultatea de germinaţie.
Perioada de semănat: planta trebuie sa formeze pana la intrarea in iarna o rădăcina puternica si o rozeta din 6-8 frunze bine dezvoltate, stare biologica ce ii conferă rezistenta la factorii nefavorabili din timpul iernii, îndeosebi la temperaturile scăzute. Condiţiile menţionate se realizează prin semănatul rapiţei la începutul lunii septembrie in câmpie si la sfârşitul lunii august in zona de deal.
Se vor evita :
- un sol însămânţa t prea afânat : Motivul ar fi introducerea ne-egala a seminţei si condiţii nefavorabile de germinare ; de aici apare si creşterea lacunoasă si ezitanta.
- Prelucrarea intensiva a solului. După precipitaţii puternice pot apărea înnămolirile si « formarea de crusta », acestea ne-putând fi depăşite de germenii răpitei.
- Un sol însămânţa t prea dur :de regula temperaturile mari duc la uscarea seminţei de rapiţa , deci a orizontului de sămânţa a rapiţei. Ca urmare apare o urcare grea pe câmp, respectiv o creştere etajată. In plus spaţiile goale devin locul preferat al melcilor.
- Solidificările in urmele tractorului si ale plazului : rădăcina fina pivotanta nu poate trece prin solidificările solului ;urmarea sunt plantele slab dezvoltate si cele care sunt supuse pericolului iernii.
La sortimentele de linie cum e cazul rapiţei 00 se seamănă cca. 50-60 boabe pe m².
La termene timpurii de însămânţa re ar trebui mers la graniţa inferioara, la însămânţa rea întârziata in septembrie suplimentele ar trebui sa fie de maxim 20 de boabe pe m². La o dezvoltare de câmp trebuie apreciat corespunzător starea câmpului. La un termen de însămânţa re in jurul datei de 25 august si la o dezvoltare a câmpului apreciata la 80 % se va avea in vedere următoarea cantitate de sămânţa :
60 ( număr boabe/m2) x 4,5 ( g/1000 boabe) = 3,4 kg/ha
80(dezvoltarea aşteptată a câmpului)
Se obişnuieşte sa fie semănata la 12,5-25 cm intre rânduri.
Adâncimea de semănat variază după textura si umiditatea solului. In solurile grele si umede sămânţa se îngroapă la adâncimea de 2-3 cm; când solul este uscat sămânţa se seamănă cu 1-2 cm mai adânc.
5. Lucrările de întreţinere
Lucrările solului după semănat au ca scop completarea realizării calitative a patului germinativ prin lucrări ale solului (tăvălugire, eliminarea excesului de umiditate), combaterea buruienilor a bolilor si dăunătorilor.
In tehnologia culturii rapiţei lucrările solului după semănat au o pondere redusa si caracter facultativ.
Principalele lucrări care se pot aplica, după caz, sunt tăvălugitul si eliminarea excesului de umiditate.
Tăvălugitul după semănat este util pe terenurile care au rămas bulgăroase după pregătirea patului germinativ si cu sămânţa ne-incorporată. Tăvălugitul este util si după semănatul rapitei, dar trebuie urmărit ca solul sa fie bine zvântat, altfel adera la tăvălug si se tasează excesiv. Se utilizează tăvălugul inelar. Având in vedere specificul seminţelor mici de rapiţa se foloseşte tăvălugul, daca la semănat solul este prea afânat, atât înainte cat si după semănat.
Eliminarea apei de pe semănaturile de rapiţa este necesara, deoarece băltirea apei provoacă moartea plantelor
din lipsa de aer. Pentru prevenire, imediat după semănat sau la desprimăvărare, se trasează brazde pentru scurgerea
apei de pe terenurile cu exces de umiditate
Îngrăşământ: must de bălegar pentru acoperirea cererii de N in toamna, poate fi introdus pe miristea asolamentului( prelucrare pe cat posibil rapida) sau după însămânţa re de la începutul lui octombrie. Din cauza ofertei prea mari de N si pentru a nu mari creşterea in lungime nedorită, mustul de bălegar se va introduce doar in limite restrânse. După prelucrarea paiului si pe sol care dispune de doze minime de N pana la 20 m³/ha bălegar de bovine si pana la 10m³/ha pentru bălegar de porcine. Aceste cantităţi corespunde la circa 40 kg N ha intr-o forma rapida de efect.
Pe timpul iernii planta îşi pierde din putere si pare ca ar fi îngheţat, dar odată cu primăvara aceasta îşi revine si începe creşterea in înălţime. Chiar si la o supravieţuire a numai 25 plante pe m² merita cultivarea in continuare a rapiţei.
De abia de la o pierdere totala de la 40 pana la 60 euro /ha face sens o lupta chimica împotriva buruienilor.
6. Recolta
Premiza pentru o recolta fără pierderi la treieratul direct este o prelungire a instalaţiei de taiere cu circa 60 cm fata de dotarea normativa( pentru cereale) si dotarea cu cuţite laterale. »Treieratul la rouă » poate diminua de asemenea căderea. Atunci când boabele sunt închise in sfârşit la culoare iar păstăile sunt uscate se va treiera. Pentru evitarea boabelor rupte se va plasă cat mai departe coşul de treierat iar numărul turelor tobei de treierat se va diminua. Uscarea imediata este adesea necesara. Capacitatea de depozitare este data începând de la 9 % conţinut apa la bunul de treierat. Intre timp calitatea standard conform normelor UE este o marfă cu 40 % conţinut de ulei, 9 % conţinut apă si 2 % corpuri străine.
7. Rapiţa căzută
In cazul recoltei de rapiţa se ajunge fără voie la pierderi, care depăşesc de câteva ori sămânţa in sine. Ca sa nu se ajungă intr-un asolament de rapiţa la căderi necontrolate a « rapiţei vechi » se vor lua toate masurile pentru o germinare rapida si sigura a rapitei căzute. Pe suprafeţe uscate acest lucru poate fi făcut prin prelucrarea miriştei sau prin tăvălugire. In nici un caz rapiţa căzută nu va fi îngropată in pământ cu plugul, deoarece sămânţa de rapiţa îşi pastreaza capacitatea de germinare si la adâncimi pe o durata de 5 ani.
Share