Plantarea pomilor fructiferi
Plantarea pomilor fructiferi necesita studii temeinice din punct de vedere al alegerii locului, al sortimentului de specii, soiuri si portaltoi. Pomii fructiferi se pot planta pana la altitudinea de 1.500 m, de unde se incep sa se adapteze bine arbustii fructiferi.
Alegerea terenului
Terenul ales si destinat plantarii pomilor fructiferi, fie ca este vorba de o suprafata mai mica sau de una mai mare, trebuie sa intruneasca anumite cerinte legate de situarea lor, gradul de fertilitate, posibilitatile de udare si mecanizare.
Pentru o plantare reusita terenul trebuie sa fie plan sau sa aiba o panta usoara, de pana la 10%. Terenurile cu pante de peste 10% si pana la 15% nu sunt recomandate pentru cais, piersic si nectarin.
Cele mai bune soluri pentru plantarea pomilor fructiferi sunt cernoziomurile, bogate in humus si solurile brun-roscate de padure, solurile lutoase si luto-argiloase nefiind favorabile pentru cultura pomilor.
Solul trebuie sa permeabil, pentru a se evita baltirea apei, avand grija ca panza de apa freatica sa se afle la peste 2-3 m adancime. Atentie ca sursele permanente de apa pentru udarea pomilor si pentru tratamente fitosanitare sa nu fie poluate.
Se va evita plantarea pomilor fructiferi pe terenurile puternic inierbate, pe solurile mai putin fertile, recomandandu-se utilizarea unei culturi premergatoare (lucerna) care fertilizeaza natural terenul.
Terenurile unde se va efectua plantarea pomilor fructiferi vor fi expuse la soare, orientarea preferata a randurilor fiind Nord-Sud. In zona dealurilor inalte se vor alege numai specii si soiuri mai rezistente la frig si care pot lega fructe chiar in primaverile ploioase.
Nu se recomanda plantarea in vaile inguste, cu curenti puternici de aer, precum si zonele cu frecvente ingheturi tarzii de primavara. In zonele cu frecventa mare a vanturilor sunt obligatorii perdelele de protectie cu arbori inalti (stejar, frasin, artar, salcam).
Zonarea speciilor pomicole
Zonarea speciilor se va face in functie de pretentiile fiecarei specii si chiar a soiurilor fata de lumina si caldura, precum si de rezistenta la geruri, oscilatii de temperatura si alte accidente climatice.
Marul, parul, gutui, prunul, ciresul, visinul, se pot cultiva in zona dealurilor subcarpatice,iar in zonele calde de campie, se vor planta mai ales: cais, piersic, fara a exclude celelalte specii. Desi in cadrul tuturor speciilor s-au creat soiuri autocompatibile, se recomanda folosirea a cel putin 2-3 soiuri, pentru o mai buna polenizare.
Plantarea pomilor fructiferi
Perioada optima de plantare a pomilor fructiferi este toamna, incepand cu 15 octombrie si pana la venirea primului inghet. Exista avantajul ca prinderea este sigura, deoarece exista in sol umiditate suficienta. In perioada de iarna ranile de pe radacini au timp suficent sa se cicatrizeze, emitand noi perisori absorbanti, care permit reluarea vegetatiei primavara timpuriu.
Plantarea de primavara da rezultate bune cu cat se face mai devreme. Plantarea pomilor fructiferi primavara, este recomandata a se efectua inainte de umflarea mugurilor, prinderea fiind conditionata de udarile repetate, ce devin absolut obligatorii in perioada de seceta.
In vederea plantarii de toamna trebuie efectuate o serie de pregatiri absolut necesare si anume dupa care se executa plantarea propriu-zisa. De asemenea trebuie stabilite dinainte speciile ce se planteaza in livada.
Stabilirea corecta a distantei
dintre randuri si dintre pomi pe rand se face pentru fiecare specie in parte de pe grupe de soiuri cu vigoare asemanatoare, tinandu-se seama si de portaltoiul utilizat, deoarece el are importanta foarte mare asupra cresterii pomilor.
Distanta intre randuri trebuie sa nu fie mai mica de 3,5-4,5 m, pentru a asigura spatiul de lumina necesar. Sunt foarte pretentiosi la acest factor caisii, piersicii, migdalii, ciresii, ca si unele soiuri de mar si par. Pe solurile cu fertilitate naturala ridicata, distantele de plantare trebuie marite, deoarece pomii cresc mai voluminosi.
Pregatirea gropilor
Sapatul gropilor se face cu 40-60 zile inainte de plantarea propriu-zisa, cu scopul de a crea conditii de aerare a pamantului si de a activa dezvoltarea microflorei din sol. Pamantul rezultat de la sapatul gropilor se asaza de o parte si de alta a randului sub forma de musuroaie (se are grija ca peretii gropii sa fie verticali).
Stratul de la suprafata (30-35 cm) se asaza in aceeasi parte a randului la toate gropile (de exemplu spre est), iar stratul inferior in cealalta parte (spre vest). De aceasta asezare a straturilor de pamant in musuroaie se va tine cont la umplerea partiala a gropilor inainte de plantare.
Umplerea partiala a gropilor se executa cu 2-3 saptamani inainte de plantare. La fundul gropii se arunca 15-20 cm pamant din stratul inferior, apoi se completeaza pana la jumatate sau doua treimi cu pamant din stratul de la suprafata. Se urmareste ca pamantul cel mai fertil sa se gaseasca in zona radacinilor pomului.
Procurarea pomilor fructiferi
Pentru pomi fructiferi, se face o alegere riguroasa a materialului saditor. Este indicat ca materialul saditor sa fie procurat din toamna, din pepiniere consacrate (statiunea Baneasa), recunoscute oficial si controlate, care garanteaza autenticitatea, calitatea si sanatatea pomului.
Pomii fructiferi cumparati se vor transporta direct in gospodarie, mentinand radacinile protejate de contactul cu aerul, de caldura sau curent, pentru a nu se deshidrata. In functie de data cand are loc plantarea, pomii fructiferi se pot tine in beciuri, cu umiditate corectata prin udarea radacinilor.
Pentru pastrarea un timp mai indelungat, pomii fructiferi se vor stratifica in santuri sau gropi adanci de 30-40 cm, cu latimea de 30-50 cm, facute la adapostul cladirilor, in scopul protectiei pomilor. Materialul saditor se va aseza in picioare, in legaturi, cu eticheta, si se va acoperi pe radacini si pe 20-30 cm din tulpina cu nisip sau pamant bine maruntit.
Se vor planta numai pomi fructiferi bine dezvoltati, sanatosi, cu radacini lungi de peste 25-30 cm, neofilite, turgescente. Se inlatura toti pomii cu tumori canceroase pe radacini, oricat de mici ar fi acestea.
Alegerea portaltoilor
trebuie facuta in functie de calitatile solului. Pentru solurile uscate din zona de campie se prefera ca portaltoi zarzarul pentru cais, eventual pentru prun; migdalul amar si piersicul pentru piersic; mahalebul pentru cires si visin, corcodusul pentru prun, parul franc pentru par, marul franc pentru mar.
Cum trebuie sa arate un pom corespunzator pentru plantare?
- sa aiba 1-2 ani, si o inaltime de peste 1m;
- radacinile principale sa fie sanatoase, de peste 20-30 cm, iar in cazul pomilor altoiti pe portaltoi vegetativi sa fie cu un smoc de radacini subtiri;
- tulpina si radacina nu trebuie sa fie deshidratate sau cu rani;
- la pomii de 2-3 ani, coroana trebuie sa fie deja formata.
Fasonarea radacinilor
se face pentru improspatarea sectiunii la radacinile de schelet mai groase de 3-4mm. Tinand cont ca prinderea se face pe baza radacinilor groase, de schelet, acestea se lasa cat mai lungi daca nu sunt ranite, in caz contrar acestea se fasoneaza deasupra ranii. Prin aceasta se innoiesc taieturile facute la scos, operand cu foarfeca; se scurteaza radacinile frante ori ranite, imediat deasupra ranii, lasandu-se intregi cele sanatoase principale. Radacinile subtiri, sub un milimetru diametru, se scurteaza la 1-2 cm, iar cele uscate se pot suprima de la baza, pentru a stimula aparitia altora noi.
Mocirlirea radacinilor
consta in scufundarea repetata a radacinilor pomilor intr-un amestec alcatuit din parti egale de balega proaspata de vaca, pamant de telina si apa. Aceasta mocirla stimuleaza vindecarea ranilor si aparitia de noi radacini. Pomii se vor planta imediat dupa aceasta operatiune pentru ca mocirla sa nu se usuce pe radacini.
Ingrasarea la plantare
este o alta conditie esentiala. In pamantul destinat plantarii (stratul provenit de la suprafata) se amesteca 10-15 kg (1-2 galeti) de gunoi de grajd bine putrezit, plus 50-60 g superfosfat si 50-60 g sare potasica.
Stabilirea corecta a adancimii de plantare a pomilor fructiferi
Pomii se aseaza in gropi astfel ca punctul de altoire sa ramana deasupra nivelului solului.Pe fundul gropii se face un musuroi din pamant reavan pe care se aseaza radacinile pomulu. Se arunca apoi pamant marunt si re
avan (din cel amestecat cu ingrasaminte), introducandu-se usor cu degetele rasfirate printre radacini.
Dupa ce au fost acoperite radacinile, se scutura usor pomul (fara sa fie tras afara) pentru ca pamantul sa patrunda bine intre toate radacinile. Dupa ce s-a nivelat solul tras peste radacini, se taseaza foarte bine prin calcare insistenta. Se trage apoi tot pamantul in groapa, pana la nivelul superior al acesteia si se calca din nou.
Daca este cazul se mai adauga 5-10 kg mranita, o galeata de apa, apoi se mai calca o data si se face un musuroi larg in jurul trunchiului pentru a proteja radacinile de ger. Cu restul pamantului ramas se executa apoi o copca (farfurie) in jurul pomului. In aceasta copca se toarna 1-2 galeti de apa.
Udarea este absolut necesara la plantare pentru ca apa dreneaza toti graunciorii de pamant intre radacini, elimina aerul, previne aparitia mucegaiului, iar pomul se lasa putin in jos, "se asaza" revenind astfel cu coletul exact la nivelul suprafetei solului; adica la fel cat a fost in pepiniera.
Dupa ce apa a patruns in sol, se strange tot pamantul din jurul pomului sub forma de musuroi. Acesta are rolul de a proteja radacinile pomului impotriva inghetului din timpul iernii.
Coroana sau partea aeriana a pomului ramane nefasonata; taierile urmand sa se efectueze in primavara, la sfarsitul lunii februarie, inceputul lunii martie.
Taierea pomilor fructiferi
Dupa ce am cumparat pomul fructifer si dupa ce l-am plantat vom efectua taieri pentru formarea si dezvoltarea coroanei.
Un pom fructifer care nu este taiat(tuns), poate sa dea deja rod din anul urmator plantarii. Ramurile se incovoaie si nu mai cresc sub povara fructelor. Pe masura ce pomul inainteaza in varsta, recolta este din ce in ce mai slaba. Cu cat atarna mai multe fructe de o ramura, acestea raman mici si de calitate slaba.
Formarea unei coroane se obtine in 4-5 ani de la plantarea pomului, prin taieri propriu-zise, prin scurtari sau suprimari de ramuri sau prin diverse operatii de modificare a pozitiei de crestere a ramurilor si lastarilor.
Cu ajutorul foarfecelui, prin taieri vom dirija energia pomului spre ramurile tinere, astfel incat ajutam pomul sa isi dezvolte ramificatii puternice si sa isi pastreaza capacitatea vegetativa. Dupa formarea coroanei, pomul trebuie ajutat in anii ce urmeaza prin taieri de intretinere si taieri de fructificare.
Taierea pomilor fructiferi trebuie sa inceapa abia dupa terminarea gerurilor. In principiu, inceputul lunii martie este favorabil inceperii lucrarilor de taiere a pomilor. Taierile executate mai devreme pot slabi rezistenta la gerurile care mai pot surveni. Pomii care nu au fost supusi taierilor au rezistat mai usor gerurilor decat cei care au suportat actiuni de taiere inaintea aparitiei acestor geruri.
Taierile de vara
Pentru pomii fructiferi, pot fi aplicate si taierile de vara ce incep prin ruperea lastarilor cu crestere incomoda(mai-iunie), crescuti pe lemn destul de vechi si care, prin dezvoltare, pot deranja ramificatiile normale ale pomului. Ruperea cu mana a acestor lastari se va face inainte ca acestia sa depaseasca 15-20 cm. La sfarsitul lunii iulie si inceputul lui august, se va continua taierea de curatare pentru eliminarea ramificatiilor scurte care au format muguri terminali.
In cazul pomilor fructiferi care cresc puternic, dar au o productie redusa, se va efectua o taiere pentru iluminare incepand cu mijlocul lunii august. Aceasta taiere poate determina o linistire a cresterii mladitelor si o crestere a productiei pomului. Prin aceste taieri se inlatura parti intregi de crengi, chiar daca pe ele se afla si fructe. Aceasta "taiere de august" se aplica cu succes cu conditia sa inaintea ei sa nu se fi executat alta taiere timp de cel putin un an si jumatate.
Taierile anuale
Prin aceste taieri si urmareste reducerea incarcaturii excesivae cu muguri a pomilor fructiferi si pentru a se stabili marimea ramurilor si intrepatrunderea lor.
Taierile de intretinere
Prin aceste taieri se urmareste echilibrarea vegetatiei intre baza si varf si pentru a lasa lumina sa patrunda in adancimea coroanei. Stropirile se fac mult mai greu la pomii fructiferi care au coroana deasa, existand si riscul ca solutia cu care se stropeste sa nu poata fi aplicata pe toate ramurile.
Taierile de fructificare
Sunt necesare pentru a mentine pomii intr-un echilibru fiziologic timp mai indelungat. La pomii fructiferi aflati in plina rodire se urmareste normarea incarcaturii cu muguri floriferi in raport cu potentialul acestor pomi.
Taierile de intinerire
Sunt recomandate atunci cand coroana pomilor se reduce considerabil iar semischeletul se intinereste in majoritate. Taierea pomilor fructiferi trebuie facuta in perioada de repaus, eventual primavara tarziu dar numai in cazul in care pomii au suferit de ger, pentru a putea deosebi mugurii sanatosi de cei atinsi de ger.
Taierile in verde
Se executa la unii pomi fructiferi : cires, piersic (timpuriu), dupa culesul fructelor. Aceste taieri vin in completarea unui ansamblu de lucrari fundamentale pentru pomii fructiveri , de care vor depinde recoltele viitoare (sapatul in jurul pomilor, varuitul,stropiri).
Tunderea pomilor fructiferi
Adaugati frumusete si longevitate copacilor dumneavoastra printr-un tuns corect al copacilor. Facut corect, tunsul copacilor poate imbunatati sanatatea si aspectul copacilor dumneavoastra.
Aspectul
Facut cu cap, tunsul copacilor va imbunatatii aspectul lor indiferent daca este doar o "redecorare" sau o tunsoare la scara mare. Unii copaci isi pun in evidenta mai bine coaja frumoasa si florile atractive daca sunt tunsi asa cum trebuie.
Sanatatea
Tunsul poate sa va ajute la pastrarea copacului dumneavoastra sanatos. Crengile bolnave pot fi inlaturate inainte ca sa infecteze intreaga coroana, dar asigurativa ca ati inmuiat lama cu care tundeti intr-o solutie cu 10% inalbitor, intre taieturi, pentru ca sa evitati raspandirea bolii. Crengile uscate sau rupte trebuie inlaturateinainte ca acestea sa devina locuinte pentru insecte.
Siguranta
Daca tundeti copacii corect, puteti evita unele situatii dezastruoase. Taierea crengilor care pot ajunge la liniile de curent pot evita accidente serioase, dar va recomandam sa chemati un profesionist pentru astfel de operatii. Crengile mari si uscate sau rupte partial trebuie inlaturate pentru ca pot cadea peste masini sau chiar oameni. Crengile care ating peretii casei cand este vant puternic deasemenea trebuiesc taiate inainte sa ii deterioreze.
Copacii care abia au inmugurit ar putea fi slabiti daca ii tundeti prea devreme. Cel mai bine este sa o faceti la sfarsitul verii.
Daca taiati copacii pentru a le da o anumita structura si forma, este mai bine sa o faceti dupa ce cad frunzele iar crengile pot fi vazute clar.
Indepartati lemnul uscat in timpul verii, cand crengile sanatoase sunt acopeite de frunzis, iar cele moarte pot fi usor identificate. Taiatul la scara mare, nu ar trebui facut din luna Ianuarie pana in Martie.
Insectele care infecteaza stejarii sunt active de la sfarsitul primaverii pana la mijlocul verii. Daca in zona dumneavoastra a aparut vreo boala ce afecteaza acesti copaci, nu ii tundeti in perioada respectiva.
Unde sa taiati ?
Nu taiati prea aproape de trunchi. Astfel de taieturi sunt prea mari si intarzie vindecarea. Nu taiati nici prea departe de trunchi pentru ca veti lasa un ciot urat, care poate fi usor invadat de insecte. Rana nu se va vindecat decat dupa ce ciotul este inlaturat.
Faceti taietura chiar dupa guler (partea mai umflata unde creanga se intalnste cu trunchiul). Aceasta parte contine substante care grabeste formarea tesutului ce sigileaza taietura.
Daunatori
In pomicultura, dupa efectuarea taierilor si stropirilor de iarna urmeaza o serie de lucrari si stropiri care vor asigura recoltele acestui an.
La mar se aplica doua tratamente de baza cand:
1. 10-20% din mugurii florali sunt la inceputul infrunzirii (sunt cat o urechiusa de iepure);
2. 10-15% din flori si-au scuturat petalele.
Ambele tratamente se executa impotriva rapanului si a fainarii. La aceste stropiri, se folosesc unul dintre urmatoarele produse: Benlate 50WP 0,05-0,07%, Punch 40EC 0,005 - 0,0075%, Rasumin 0,15%, Systane 0,1 - 0,125%.
Este indicat sa folositi solutiile alternative pentru o mai mare eficienta.
La prun de o importanta covarsitoare sunt in aceasta perioada urmatoarele tratamente:
1. Pentru reducerea rezervei de daunatori, stropirea se aplica intre fazele de buton verde si inaltarea inflorescentelor. Tratamentul se aplica cu zeama bordeleza 1% sau Turdacupral 50 PV 0,5%.
2. La caderea petalelor, prunii se stropesc cu unul din urmatoarele produse: Dithane M45 0,2% sau Vondozeb 0,2%.
La par in aceasta perioada este obligatoriu tratamentul pentru rapan si defoliatoare care se executa cu Dithane M45 0,2% sau Vondozeb 0,2% si se efectueaza in intervalul dintre inflorirea corolei si deschiderea primei flori.
La cires si visin se folosesc aceleasi produse ca la par, impotriva moniliozei si antracnozei si se aplica la scuturarea petalelor.
La piersic si cais se aplica o stropire impotriva moniliozei, fainarii cu Dithane M45 0,2% sau Vondozeb 0,2% sau Sumilex 0,1%, atunci cand 10-15% din flori si-au scuturat petalele.
Este bine de retinut ca in perioada de vegetatie piersicul nu suporta stropiri cu zeama bordeleza.